Să m-aştepţi, iubito, când se lasă seara,
Voi veni spre tine ca un vânt tomnatic,
Obosit de munţii care umplu zarea,
Florilor din tine să le fiu ostatic.

Albul pielii tale, cu mişcări feline,
Să se-ntindă leneş peste aşternuturi,
Voi avea eu grijă, curbele-ţi ondine
Să le-acopăr, tandru, numai cu săruturi.

Am să-ţi muşc genunchiul, sânul cel obraznic
Îl voi face-n palmă să se cuminţească;
Celuilalt, iubito, jur să-i fiu duhovnic
Şi-am să-l rog, în şoaptă, să se spovedească.

Vom vorbi în braille cum ne place nouă,
N-au decât să zboare spre înalt cocorii,
Să dea marea-n clocot, iarba să dea-n rouă...
De nisip să-şi umple gura trecătorii. (c)

Autor: nutzu